Saturday, October 4, 2008

Un munte vulcanic a aparut in blogosfera

Un blog care se ridica precum o insula vulcanica din lava blogosferei Ro, crescand vazand cu ochii, este Mount Thor. Se pare ca impetuosul blogger-autor e un fost rugbist de performanta, actualmente mare admirator si partizan al lui Basescu, deci vrand-nevrand si al "pedalistilor", cum le zice el, dar care in pofida acestor date prozaice se dovedeste a fi un riguros pamfletar, un fin literat aproape, rugbystul nostru fiind in orice caz un redutabil causeur si un ins care nu si-a pierdut deloc flerul si darul de a juca in echipa. Simpaticul Thor a reusit sa concentreze pe blogul sau o pletora de comentatori inteligenti si buni scrimeori ai comments-urilor forumistice, de fapt exact echipa care, ani de zile, i-a creat "Cotidianului" de la Academia Catzavencu-Vantu faima de "ziarul cu cei mai inteligenti cititori". O vreme, celebra echipa s-a zbenguit prin "poienitele" bloggerilor gazduiti de somptuosul site in care s-au bagat 180 de milioane de ieuroi (apud SOV), insa de la o vreme s-au suparat si si-au facut mai fiecare bloguri proprii, dintre care - deocamdata - cele mai vizibile sunt cel al lui Thor si cel al lui Bleen 24. Beneficiind si de sprijinul logistic al lui ITMorar, sufletul Academiei Catavencu, atata cat a mai ramas din el dupa ce alti academicieni vestiti s-au risipit in roza vanturilor de afaceri mai mult sau mai putin neacademice, alde Thor risca sa spulbere in curand ierarhia bloggeristica aborigena dominata de alde Pitipoanca et comp., adicatelea de niste pustani inteligenti si priceputi in ale IT-ului, nimic de zis, insa lipsiti de substanta, futili si cam agramati, care desi au actionat la categoria pana, sa zicem, au facut ravagii printre arici pogonici. O data insa cu aparitia blogurilor si a asociatiilor de bloguri (ca sa nu le zic cartele) cu continut si cu stil cat de cat serioase, blogurile usurele vor cadea in desuetudine, iar cartelurile de bloguri gen Thor vor incepe sa concureze cu siteurile marilor trusturi de presa, ce vor sucomba - probabil - sub povara chetuielilor.

5 comments:

  1. Salut intrarea ta în blogosferă. Te urmăresc cu multă curiozitate! Spor!

    ReplyDelete
  2. Multumesc, colega ! Daca nu ma insel si tu ai facut parte din faimoasa echipa de comentatori ai ex-Cotidianului. N-am fost inca pe blogul tau, dar iti promit ca voi ajunge. Spor, de asemenea!

    ReplyDelete
  3. CÂNTECUL LUI CRISTOFOR - PE STÂNCI, LA PALOS
    Christopher-s song on the cliffs at palos - Gheorghe Apetroae, Sibiu
    Pe când crisele-i coapse le dezgolea
    abisinic şi ai ei nuri îi frământa,
    dezlănţuit, un ocean,
    cu glasul stins, El, Cristofor
    îi şoptea princiar:
    - Felippa mea frumoasă, dorită,
    plină de farmec şi aprins cuvânt,
    tu m-ai renăscut şi vindecat în Levant
    cu al tău sărut!
    Chinul meu, în rostul tău s-a stins,
    m-ai reîmplinit...,
    nuntind cu tine în marele palat,
    la Palos,
    Veneră, pe stânci ţi-am jurat
    credinţa neţărmurită,
    cum valului din larg...

    Ea îl privea zeu al luminii şi mării,
    cunună de irişi albaştri
    îi puse pe frunte,
    clipele-i erau acum împărţite
    în numai plăceri şi fiori,
    uitând de lungi nopţi de nelinişti
    şi de lungi aşteptări...

    Erau împreună, acoperiţi de lauri şi roze
    şi legănaţi de un madeiric ocean,
    la Palos, în castelul pe stânci,
    în destrămarea freneticelor valuri
    şi amorul lor primea peceţi stelare,
    cum Luna pe larg, rangul regal...
    Fericirea ei era iarăşi a lui,
    era a lor..., ... ca-ntr-un vis ireal...

    ReplyDelete
  4. ÎNGERUL BOLNAV - THE SICK ANGEL
    Gheorghe Apetroae, Sibiu

    Treci distins în zbor uşor, acvilă
    crudă în vreri, glas şi nesomn
    peste turnul de fier, demult,
    de îngerul bolnav părăsit...
    Eşti limbă temută de sânge
    şi clopotului, aripă de lut...
    Din apele tulburi înalţi
    în zăpezile crise numai libertatea,
    iar din umilinţă înteţeşti
    flăcările sacre în astre!
    Pajiştile tremole adormite
    în crinii albaştri, te-au vlăguit...
    Eşti pelerinul proaspăt
    trezit de cer cu ochii închişi,
    năbuind zorii reci în lacrimi...
    Uşor să răstorni comori:
    mirific plâns de primăveri
    căzute din conturul navei solare-
    inundaţii în corturi stelare...
    Pentru un anotimp nevenit
    creşti în el din lacrimile reci
    şerpii ucigaşi în ai tăi fiori:
    credinţa că oriunde eşti trecere
    pe-trecere, primul venit..!

    ReplyDelete
  5. DRUMUL ÎN NEFIINŢĂ - DRAGGED INTO NONENTITY
    Gheorghe Apetroae, Sibiu
    Nepăsător, de ne-nceput adânc pătruns
    un şarpe azuriu din El ieşind, tevrei stăpân
    pe cerul erelor ce azi le vezi cum pier
    pe drum, în jocul tău cu libertatea lor...

    Nerăbdător de dor şi de înşelăciuni
    apui o stea - recif din tot al ei cuprins,
    ştiind s-apuci pe pajiştea-I albastră, sfinx
    cu vreri în duh - nevreri, pe un deşertic drum...

    Din ne-nceput îl urci, tot să-l cobori
    spre trupul ei- netrup de crise amintiri,
    făclia eritrină-a sângelui carnal celest
    în game de lumini, din care-ai glăsuit...

    Rămas îi eşti o nesfârşită fire altei zile reci,
    purtat de cerul alb..., sub cruce aşteptat,
    nelocul locului ţi-l înconjori zelos
    cu împărţirea clipelor din ultimul răvaş...

    Şi scoli toţi zorii alunii din dulce somn,
    din vlaga sânilor de stea tot mai albaştri -
    tăcerea raiului cuprinsă-n rotunjimi
    cu freamătul dorinţei astrei alabastre.

    Sub râna cerului, sub vălu-I boraciu
    revii cu ea în vis, de un alt vis păzit
    să poţi din nou visa pe ultimul tău drum
    la îngerii copilăriei care n-au murit...

    Trimiţi clepsidra rece la-ntâlnire plină
    şi-i muţi din loc în loc nisipu-n scurte rugi
    în nicăieri şi-n Totul, hăruit, să-ncânţi
    cu stele-zei, viaţa ta de nefiinţă-nfrântă...!


    ReplyDelete